Echipa noastră vă spune „Bine aţi venit” pe acest site, vă doreşte sănătate, pace, linişte sufletească, să fiţi iubiţi, mult noroc şi fericire! Ne-am bucura să vă simţiţi bine cu noi şi să vă folosească informaţiile aflate aici – atât dumneavoastră cât şi celor cu care relationaţi. De asemenea, vă mulţumim pentru respectarea legilor ţării şi pentru contribuţia adusă în promovarea domeniilor de interes ale siteului (respectiv forumului) nostru.

COMBATÍV adj. = care luptă cu dârzenie şi cu perseverenţă pentru susţinerea unui punct de vedere, a unei idei, a unei concepţii, etc. – critic, polemic. După cum evoluează lucrurile, în viitorul apropiat violenţele interpersonale şi accidentele de circulaţie vor cunoaşte o intensificare greu de imaginat acum, dacă nu vom fi combativi (în sensul benefic al cuvântului) şi le vom accepta ca o stare de fapt. Precursorii infracţiunilor şi jafurilor de mai târziu pot fi observaţi încă de pe acum printre noi: sărăcia şi dorinta de a poseda ce nu poti obţine, lipsa fricii de Dumnezeu şi de autorităţi, indiferenţa noastră ca simpli trecători sau participanţi la trafic (exceptând cazul eroului împuşcat la Braşov şi încă a alţi câţiva), mass-media (care prin jocuri, filme, ştiri învaţă viitori infractori să facă lucruri la care altfel nu s-ar fi gândit deloc), eşecul educaţiei şcolare, natura războinică a bărbatului ce doreşte să-şi exprime masculinitatea (din păcate doar prin agresiune şi sex) şi încă multe altele pe care poate le ştiti la fel de bine ca şi noi.

Lt.-col. Dave Grossman (cunoscutul psiholog militar ale cărui cărţi “On Killing” şi “On Combat” fac parte din literatura obligatorie pentru Green Berets, Ranger, Marines, FBI, ATF, SWAT, CHF şi RCMP) menţiona în articolele sale: „În societate sunt 3 feluri de indivizi: Oile (oameni obişnuiţi care nu cred că vor fi violentaţi şi care nu acceptă violenţa şi nu se pregătesc pentru a-i face faţă); apoi Lupii (agresorii ce văd oile ca hrană şi mijlocul lor de subzistenţă) şi, în final dar nu în ultimul rând, Câinii de pază ai turmei (poliţişti, jandarmi, bodyguarzi, luptători singuratici, etc. – care au singurul scop în viaţă de a se pregăti pentru întâlnirea cu lupul şi a proteja turma). Dar oilor nu le plac câinii de pază pentru că sunt fioroşi, au labe vânjoase, colţi şi alte arme, sunt puternici şi seamănă cu lupul, prin asta arătându-le ce vor să nu consimtă – printre noi există lupi, prădători cărora li se pare normal să ia ce este al nostru şi chiar viaţa dacă ne împotrivim. Pentru a nu se speria, oile ar vrea ca şi câinele de pază să arate asemeni unei oi. Să aibă clopoţel şi fundiţă şi – cel mai important – să nu poarte arme, doar trăim în turmă, nimeni nu ne poate ataca. Dar iată că la momentul atacului asupra turmei, lupul dă nas în nas cu câinele de pază. Însă lupul nu înţelege de ce, când toate oile fug, cineva din mijlocul turmei face altceva? În loc să fugă panicat ca toţi ceilalţi, el se ridică şi-l fixează cu privirea. Pare la fel de fioros ca el, mai rău chiar, ia iniţiativa şi intră în luptă. Asfel îl pune el pe fugă pe lup sau îl anihilează. Dacă nouă, cei ce suntem sau ne considerăm apărătorii drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, ni se întâmplă ca măcar o singură dată să ieşim pe stradă fără să fim alerţi, bine antrenaţi şi fără arma din dotare, crezând că lupul nu va apărea azi…….atunci putem să ne uităm în oglindă, să tragem aer în piept cu putere şi să beeehhăăăim cu toată convingerea. 

The Universal Human Phobia: Dacă preţ de câteva generaţii nu ar mai exista medici, profesori sau ingineri, omenirea ar duce-o mult mai greu dar şi-ar reveni. Însă dacă nu ar mai exista, doar pentru o singură generaţie, luptători dornici să se confrunte cu agresiunile umane zi de zi pe stradă sau pe câmpul de luptă în vederea apărării drepturilor şi libertăţilor indivizilor săi, atunci societatea umană, în modul cum o cunoaştem noi, ar dispărea. Atunci când 98% din oameni fug panicaţi, luptătorii intră pentru noi şi democraţie în cel mai toxic, coroziv şi destructiv mediu – lupta interumană. De exemplu: într-o sală de aşteptare plină de oameni, într-un mediu relativ sigur, brusc apare un sociopat cu o sabie sau armă în mână (pe care ştie să le folosească) şi începe să măcelărescă la întâmplare fără un motiv logic. Va fi o panică şi isterie generală în care oamenii se vor călca în picioare spre a ieşi de acolo. Oare cine va lupta cu acel agresor care pare să nu aibă nimic de pierdut? Statistic, în SUA rata de a fi victima unui asalt criminal este de 4 persoane la 1000, ceea ce înseamnă că de-a lungul vieţii milioane de persoane nu vor suferi niciodată de pe urma acestor violenţe. Unora dintre noi le este frică de câini, şerpi şi alte animale ce pot deveni periculoase, iar dacă acestea apar acţionăm în consecinţă, însă nu putem trăi veşnic cu frica că o altă fiinţă umană ne doreşte răul şi chiar ne va ataca (am deveni asfel paranoici şi am claca nervos). Tocmai de aceea, când asfel de lucruri izolate ni se întâmplă, efectele lor sunt devastatoare asupra noastră. Este ceva neobişnuit şi de o ferocitate extremă – este pe bune şi este personal. Una este ca locuinţa să ne fie distrusă de inundaţii şi familia să fie dusă la spital şi alta dacă o grupare de răufăcători ne incendiază casa după ce ne-a vătămat fizic familia. Consecinţele par să fie aceleaşi: casa distrusă şi familia rănită. Diferenţa este că prima este mâna naturii iar a doua este ceva PERSONAL, am fost selectaţi pentru a fi VICTIMĂ de alţi semeni de-ai noştri. În fiecare an, milioane de persoane mor de pe urma cancerului, bolilor cardiovasculare şi a altor boli similare. Dar toate acestea la un loc nu pot egala impactul emoţional asupra cetăţenilor ce-l au imaginile (transmise obsesiv de televiziuni) despre o singură familie măcelărită în propriul apartament.

Abraham H. Maslow, un reputat sociolog, amintea în ierarhia de nevoi ce trebuiesc a fi satisfăcute de/pentru o fiinţă umană, şi de mediul social care trebuie să fie sigur şi în afara pericolui (pericol generat de război, agresiuni interpersonale, accidente de circulaţie etc.). Dacă o naţiune, prin structurile sale de putere, nu poate asigura pentru cetăţenii săi un mediu cu un climat de siguranţă general acceptată, atunci această naţiune a încălcat contractul social cu cetăţenii săi şi, în final, nu-şi mai justifică existenţa. De ce ar trebui ca cetăţenii să mai plăteasca taxele şi să respecte legile ţării, dacă Statul nu le poate asigura lor şi copiilor acestora un climat sigur? De aceea, luptătorii noştri sunt cei care instaurează securitatea aplicand legile țării. Sunt cei care, atunci când toţi fug de pericol, ei aleargă spre pericol pentru a apăra valorile democraţiei. Ei sunt fundaţia clădirii numită societate, iar dacă fundaţia cedează, atunci întreaga clădire se va nărui.

George Washington spunea: He who would have pace, must prepare for war (n.a.: în război cu inamicul pe câmpul de luptă, drogurile, sărăcia, nedreptăţile sociale şi, nu în ultimul rând, cu accidentele de circulaţie şi violenţă stradală). Iar Sir Herbert Butterfield menţiona: Battles have in common the behavior of men struggling to reconcile their instinct of self-preservation, their sense of honor and achievement of some aim over which other men are ready to kill them. The study of battle is therefore always a study of fear and usually courage, usually also faith and sometimes vision.

Cu stimă şi consideraţie, Alexandru O. S.   -  “Who Dares Wins!” (S.A.S.’s motto)